1. Eu si
Giostic suntem prieteni.
2. Nu incepem nici un razboi.
3. In timpul liber sunt baiat bun.
4. Imi place sa injur.
5. Imi place sa injur stand in iarba.
6. Ce scrie in paranteza am scris eu.
7. Nu-mi place cifra 6.
"Da, stiu, n-am mai scris cam de mult... si ce ?
(nu credeam ca mai citeste cineva ablog.ro) nu scriu la norma, scriu numai atunci cand am ceva care ma roade, imi macina interiorul sau pur si simplu nu ma lasa sa dorm...
(apare un risc de paduchi) Ar fi atat de multe de spus si parca nu imi ajung literele de pe tastatura
(de ce?), atat de multe s-au intamplat in ultima vreme, multe s-au schimbat, oamenii s-au schimbat... s-au schimbat in oameni... oameni rai sau buni... oameni care te inteleg si oameni care te resping... te resping pentru ceea ce esti ?
(niste tzarani) sau pentru ceea ce nu esti ? sau poate te resping pentru ceea ce nu sunt ei... dar stiti ceva ?
(ei nici macar nu s-au gandit la asta) hai sa nu mai vorbim despre oameni pentru ca oamenii fac oamenii sa fie rai si am putea sa continuam la nesfarsit... si unde vroiam sa ajung de fapt... nici nu mai stiu... sunt atatea drumuri pe care as putea sa le urmez, insa cel mai drept dintre ele nu este pavat
(cu siguranta a negociat Basescu pe vremea cand era ministru)... este plin de maracini
(adica noi suntem maracini? - asta a fost un citat fara ghilimele), scaieti, uscaturi asemeni unei societati corupte ca cea in care traim... sa-mi fac oare loc printre maracini ?
(eu zic ca da ... daca ai ustensilele necesare) sau sa aleg unul din celelalte drumuri... poate pe cel pavat cu marmura... sau poate pe cel pavat cu piatra sau
(vezi sa nu ajungi la Guta sau la Becali pe drumurile astea) ... dar nu are rost sa imi indrept privirea spre cel pavat cu aur si pietre pretioase, caci nu sunt demn de el, dar stai putin... oare unde duce acel drum ?
(... sigur la Becali...numai el e in stare) oare duce la pierzanie... sau la nemurire ? nu stiu si nici nu vreau sa stiu.
(nimeni nu a aflat inca ce ii placea lui Stefan Cel Mare ... si Sfant apoi.) Desigur as putea sa astept un alt drumet care asemeni mie hoinareste prin tara nimanui cautand NIMICUL, as putea sa ma prefac atotstiutor si sa-l indrum spre poteca ferecata cu aur si sa-i astept finalul sau renasterea. RUSINE DEZONOAREI !!! Incet, incet, imi fac loc printe maracini, in fond am trait toata viata printre ei, imi indrept privirea inainte si plec in cautarea NIMICULUI, dar stiti ce e ciudat ?
(NIMIC) caci cateodata NIMICUL este TOTUL ... cerul se intuneca pentru cateva clipe, negura pune stapanire peste tinutul nimanui, pesemne ca alegerea drumului nu a fost cea potrivita... Dar stai! Totul se risipeste negura dispare strapunsa de lumina pala a lunii... S-a facut deja noapte? Exista noapte in tinutul nimanui?
(Se pare ca DA) Dar ce fel de noapte este asta ?
(Depinde de cat alcool se consuma) Noaptea nimanui, imi raspund in gand, suntem in tinutul nimanui...
(In 39 din Galati cumva?) Dupa 2 clipe de neatentie am pierdut noaptea... se face iarasi zi... pasarile revin iar pe cerul meu gata sa aspire la altitudini inalte... ideale in simtire. Imi stropesc fata
(Cu ce iti stropesc fata?), pornesc din nou la drum, ranile se adancesc
(rapid sare), maracinii se indesesc orizontul e departe, sfarsitul e aproape, scurte secvente noapte/zi mi se deruleaza in fata ochilor
(cu siguranta este weekend) si simt ca sunt tot mai aproape, e iarasi noapte, e liniste in tinutul nimanui, pentru o clipa m-am oprit... e liniste... din cand in cand aud doar stropii de sange storsi din ranile interioare cum se lovesc cu putere de colbul presarat pe carare, pentru o clipa capteaza atentia oricui si apoi se adancesc in colb pentru totdeauna, a trecut o clipa, o clipa de vesnicie, destinul imi zambeste, ranile se adancesc, nu-i nimic, sunt puternic, REZIST!
(datorita faptului ca unu` imi tinea sticla in timp ce facea poze cu mine) Mintea imi joaca feste, cineva se joaca cu mine
(iarba de Cehia), ii fac jocul si pornesc din nou la drum
(calare pe inorog). Muntii adevarului se inalta din gloata naucita de guvernatorul minciunilor
(adica ... nu il stii tu pe ala?) unde il cue
(?) . O rup la fuga sa ajung primul
(sigur Banel te ia), poate odata cu muntii ma voi inalta si eu spre nemurire, caci de mult nu am mai fost nemuritor... muntele meu e cel mai lenes, asemeni mie... se inalta, se intalta si poposeste doua sau trei vesnicii apoi isi continua molcom drumul spre infinit, in sfarsit am ajuns, am ajuns acolo unde nu ma poate atinge nimeni,
(in pantaloni) nici macar guvernatorul minciunilor, am atins NIMICUL
(tot de Gigi ai dat?), insa nu pot deschide ochii caci as ramane orbit, pentru o clipa imi arunc privirea in jos si cad... in PACAT !!!
(deci te-ai bagat cu Gigi pana la urma)"
Sa numaram din nou:
1. Stiu ca sunt cam bulangiu la faza asta, dar apar intentii bune.
2. Realitatea fara paranteze se afla pe
http://gioistic.abolg.ro.
3. Imi place sa fiu obscen si sa o tin TOT INAINTE IN PULA GOALA.